În genunchi mă așez în rugăciune
Cu inima smerită și apăsată
Rugându-mă pentru întreaga lume
Care pe zi ce trece e tot mai dezmățată.

Guverne și popoare acceptă cu ușurință
Desfâul și păcatul ca pe ceva frumos.
Atâta nepăsare și-atâta ignoranță
Distruge tot ce-i bun și tot ce-i valoros.

Atâta rătăcire și atâta nebunie
Există azi în lume pe acest pământ,
Cu toții alergăm doar după bogăție
Și nimeni nu ascultă de-al Tatălui Cuvânt.

Dar eu privesc ca om și mi-este atât de greu,
Atât de dezgustată sunt de călcarea Legii
Cu-atât mai mult de dezgustat e Dumnezeu
De atâta decădere și atâtea sacrilegii.

Mi-e teamă când ziua judecății va veni,
Când vor fi revărsate potirele mâniei,
Când oamenii de groază vor înnebuni
Și-n chinuri se vor duce în țara veșniciei.

Mi-e teamă când apele se vor preface în sânge,
Când soarele pe cer va dogorî ca focul
Iar lumea în groază și in chinuri se va stinge
Căci la nimic nu le va folosi "norocul".

Va fi o vreme când lumea își va dori să moară
Dar moartea va fugi din calea lor
Iar viața s-o trăiască nu va mai fi ușoară
Căci n-au crezut în Domnul Salvator.

Mai e puțin și Domnul se va-ntoarce
Să Își ia Biserica mai sus de nori,
Să curețe pământul și să aducă pace
Ca să trăim cu El în veșnice splendori.

Amin!
9.06. 2021